O rază de speranță – Amanda Quick

Titlul cărți: O rază  de speranță

Autor: Amanda Quick 

Paginii: 319

Editura: Lira

   În urmă cu un an, Mattie Sharpe o fire timidă, s-a îndrăgostit de Hugh Abbot, un aventurier fermecător. Acesta i-a sfâșiat inima când a ales-o pe sora ei mai mare, Ariel. Însă soarta întotdeauna îi aduce împreună  pe cei care se iubesc. Îl scoate pe Hugh, în  calea ei, atunci când într-adevar este implicat și un cadavru. Ea se află în  vacanță pe insula Purgatory, iar în clipa aceea, Hugh apare exact la timp pentru a o salva din ghearele asasinului.
În timp ce ei doi se ascundeau de asasini, într-una dintre peșterile de pe Purgatory. Între cei doi se înfiripează o veche pasiune, doar dintr-un simplu sărut. Însă va fi oare de ajuns pentru Mattie, să își capete speranța și încrederea? Va fi de ajuns să îi mai dea lui Hugh, încă o șansă? Sau va decide să meargă mai departe?

” – Nu te-aș uita niciodată. Indiferent ce s-ar întâmpla.  O trase în brațele  lui și o sărută cu o foame despre care știa că nu putea fi astâmpărată decât provizoriu, o foame care  avea să-l însoțească tot restul vieții. Am să mă întorc.

         Amanda Quick

Advertisements

Spioana – Paulo Coelho

Titlul carti: Spioana

Autor: Paulo Coelho

Editura: Humanitas     

Magaretha Zelle, cunoscută  cu numele de Mata Hari, se căsătorește de la vârsta de 18 ani cu Rudolf MacLeord, un ofițer  în  armata  olandeză, de descendență  scoțiană. După  divorțul celor doi, ea hotărăște  să  plece în Franța și  devine cunoscută prin Europa, ca dansatoare, curtezană si spioană care a sfidat rigorile vremii, în primul război mondial. La începutul carierei sale în  frumoasă epocă, pe scenele de la Scala și  Olympia, aceasta aprindea imaginațiile obscene contemporanilor săi.  Are bărbații la picioare și  forța  de a-i manevra după  bunul ei plac: artiști, aristocrați, diplomați, chiar si oameni de stat, astfel deveniți niște marionete  în  jocul ei periculos. Dar cum soarta poate fi crudă uneori, Mata Hari scapă  din mâini  frâiele propriei vieți.

    Acuzată  de spionaj, Mata Hari, condamnată  eventual la moarte prin execuție de către un tribunal francez, în 15 octombrie 1917.
Ea își  dă  jos haina din piele plutonului, cu demnitate  și onoare, înainte să  fie executată.

“- Florile ne învață că  nimic nu e veșnic; nici frumusețea, nici ofilirea, pentru că  vor da semințe noi. Să-ti amintești  asta atunci când  vei simți bucurie, durere sau tristețe. Totul trece, îmbătrânește, moare și renaște.”

Paulo Coelho

Perfecțiunea  este inexistentă 

        Cu toți ne-am pus intrebarea cel puțin odată “Sunt perfect?”. Dacă mă întrebați pe  mine, cu siguranță v-aș răspunde că perfecțiunea este inexistentă. Deși noi oamenii, ne putem semăna la trăsături, dar modul de gândire și perceperea lucrurilor suntem diferiți. Noi oamenii, suntem diferiți, suntem complicați, câteodată suntem puternici, alteori suntem vulnerabili, uneori suntem slabi, iar alteori suntem puternici, uneori în pustietatea nopții plângem, iar alteori râdem din nimic. Un om poate fi frumos sau urât, slab sau gras, înalt sau scund, pictor sau actor, dar niciodată nu vom fi la fel, întotdeauna va exista imperfecțiunea. Dacă totul ar fi perfect, nimic din această lume nu ar fi existat, iar noi oamenii, nu am mai învăța din greșeli, nu am mai putea dobândi binele de rău, nu am mai cunoaște nimic altceva decât pe noi. Toți suntem imperfecți, dar nu vom fi niciodată perfecți, deoarece dacă noi nu am mai avea defecte, am fi doar niște trupuri goale fără suflet, lăsate de izbeliște.

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

După multe încercări, multe opriri, după multe ore nedormite, am reusit să finalizez cartea “Se numea Sarah” scrisă de Tatiana de Rosnay.

O carte cu multe fapte reale tulburătoare care îți rămâne foarte mult timp în minte după terminarea ei.

Julia Jarmond, este o tânără jurnalistă americancă stabilită la Paris de foarte mulți ani, îi este desemnată scrierea unui articol despre deportarea evreilor de la Vel’d’Hiv. În timpul scrierii articolului, Julia descoperă lucruri tulburătoare, despre cum erau tratați evreii în 1942, astfel aflând povestea și trăirile lui Sarah Starzynski.

Sarah Starzynki, o fetiță evreică, ce este luată împreună cu părinții ei de poliția Franceză, lăsându-l pe fratele său închis în dulapul din cameră. Evreii erau duși pe un station, unde îi țineau închiși Francezi, înfometați, torturându-i și lăsându-i să moară unul câte unul. Apoi evreii erau trimiși de poliția Franceză în lagărele Dance și în lagărele din Loiret, Auschwitz.

Astfel, Julia a rămas îngrozită de tot ceea ce a aflat, despre micuța Sarah, cum era chinuită și a rămas fără mamă, tată și fratele său mai mic. Pe Julia aceste lucruri au tulburat-o, marcând-o toată viața și neputând să o uite vreodată pe micuța Sarah, cea tristă și temătoare.

Cartea m-a impresionat teribil de mult și mi-a lăsat în suflet multe întrebări fără răspuns, dar în ciuda mesajului transmis, cartea aceasta merită citită și savurată din tot sufletul.

Hoțul de cărți – Markus Zusak

Povestea începe cu Liesel Meminger o fetiță de 9 ani care călătorește împreună cu mama ei, Paula Meminger și cu fratele său mai mic. Pe parcursul călătoriei în drum spre familia socială, lângă orașul Munchen, băiețelul moare. Lângă mormântul fratelui ei, viața lui Liesel se schimbă atunci când observă un obiect, ascuns parțial în zăpadă. Este “Manualul Groparului”, lăsat acolo din greșeală și luând-o, este prima ei carte furată. După înmormântarea băiatului, Liesel și mama ei se urcă în tren si ajung pe strada Himmel numărul 33 a familiei adoptive, Hans și Rosa Hubermann.

În fiecare seară Liesel are coșmaruri, despre fratele său mai mic și despre felul cum a murit chiar sub ochii ei, dar în fiecare seară, tatăl ei adoptiv o liniștește, uneori cântându-i la acordeon până dimineață.

Când a început școala, Liesel nu putea să citească și nici cuvintele să le pronunțe corect, dar ca întotdeauna Papa al ei s-a gândit să o învețe să citească și să descopere împreună cuvintele. Papa descoperise cartea furată de Liesel și încep împreună să citească, intrând amândoi într-o lume nouă, cea a lecturii.

Din când în când, Liesel se mai juca afară cu prietenul ei cel mai bun, Rudy Steiner. Împreună mergeau adeseori la furat mere, dar și cărți din biblioteca soției primarului, Ilsa Hermann.

Intr-o zi, un tânăr evreu de 24 de ani, Max Vandenburg, intră în curtea soților Hubermani. Acesta îi pune pe Rosa și Hans într-o poziție dificilă datorită etniei sale, dar cum sunt stereotipul oamenilor săraci și marinimoși îl primesc cu căldură în casa lor. Timp îndelungat evreul, Max Vandenburg a stat ascuns în pivnița de jos al casei. Liesel și Max devin prieteni foarte buni, ea povestindu-i lui Max tot timpul întâmplările ei și ale lui Rudy.

După mult timp strada Himmel a început să se distrugă încetul cu încetul din cauza bombardamentelor, făcându-i pe cetățeni să se ascundă în podul de la soții Steiner. Evreul a trebuit să plece după Hans a fost biciuit în față mulțimii pentru ca a hrănit un alt evreu.

Ultimul bombardament distruge toată strada Himmel, singura supraviețuitoare fiind Liesel Meminger.

“Oamenii observă culorile unei zile la sfârșit și la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanțe și tonuri, cu fiecare moment trece. O singură oră poate consta in mii de culori diferite. Galbenuri ceruite, nuanțe de albastru pătate pe nori. Întunecimi de nepătruns.”

MARKUS ZUSAK

Când într-un cadru în care cruzimea, lăcomia,violența și veninul nazișilor este peste tot, personajele din cartea Hoțul de cărti de Markus Zusak ne demonstrează că au fost persoane bune și au avut suflete calde și inimioase, iar pentru a putea supraviețui singurul lucru posibil era să te supui, însă ei au ales să moară corecți și mândri.

Atunci când moartea hotărăște să spună o poveste, merită să o asculți.